Decembrie măierean

         Ieri toamnă, azi iarnă, mâine ...? Vreme pâcloasă, lânoasă, slalom printre băltoace, (în 3 decembăr, un cârd de raţe mari), ieri printre lăstarii de agăţ (salcâm) din Poderei, câteva gaiţe-curci în ascunziş! Urzici crumede, rostopască zămoasă pe marginea pâ-râului Huang He, ştevie cărnoasă pe răzvoare, furnici, paingi, muşte criogenice, un fluture buiac pe rama ferestrei. Agathe, vitralii de plumb subţiat, peşti, inorogi, scorpioni d-aluminiu transparent, foiţe de argint printre ierburi, frunze rozalii de morcov sălbatic pe hârtia omătului neclar ca-n vechi stampe japoneze, mere înconjurate în albuş de nea ori cu miezul înnegrit de cancer, pere lucioase de reci, măceşele, scoruşe şi porumbele glazurate, pe-o butucioată de nuc, bureşi negricioşi, semicongelaşi, din lada frigorifică a naturii. Pe sub neguri de cânepă, cocoşari agitaţi, ceata lui Piţigoi, alunari la furtişag de nuci, în gaşcă , mugurari cântând din fluierişcă ...azi, în clipita unei nopţi, a venit iarna, iar la amiază, un cârd de şaizeci şi două de presuri galbene străluceau în cei doi pomi din curtea domnească a dascălului, ca perele coapte, vro treiştrei de scatii se sâsâiau în pinii de pe Borcut (*apă minerală, spre deosebire de apa tare de mere care-i milenară!) ş-alţi paişpe scatii în bănci, care încearcă să zboare (într-o Românie nu prea primitoare) şi la care le tot spun: ajutaţi-vă, educaţi-vă părinţii, când vă faceţi temele!?


   Stampa japoneză

© yves hoza