Cuiul lui septembrie...

        Hei... te ţine bine! Septembrie-şi adună cele din urmă file, mănâncă-şi ultime zile! Ce să mai vezi dragă copile!? Aerul rarefiat, gândul cel trist, poemul abstract?! Păi... nu dispera! Uită-te la grădinuţa din inima ta! Mai este acolo Aster albăstros cu albine şi sirfi, reginele-nopţii parfumate, petale de pintenu-ciocârliei picurate de scântei, urzici albe înflorate, inimici însămânţate, flăcări de salvie roşie, panglici învârstate cu verzuri şî auriuri împodobind panaşe mucegăite şî posomorâte de mălai, tulpiniţe coapte de busuioc, frunze de nalbă înţepate de viespi, note lichide înşirate pe portativul frunzelor de gladiolă, mere coapte picate-n tina păcatului, macriş iepuresc lângă stâlpii gardului, seminţe bobate şi catifelate de mărar, piţi-miţigoi prin mălinul cu frunze reci, codroşi cocoţaţi pe creasta costelivă a şurii, codobaturi de cenuşă pe sub umbra de ceară a lunii, iar într-un ungher de grădină la zeci de ani lumină într-un putregai de inimă, un cui ruginit ancorat cu fire de paianjen care, Dragostea mea, acolo aş vrea s-o ţină!


   Cuiul lui september

© yves hoza 29 Septembrie 2015