Cugetări de februare
... Drum lung şi alb prin lumină catifelată de-nserare, aşa ca o panglică fosforescentă pe calea vieţii tale!
... Draniţa-i ca inima-i, hrănită-i de câtă ploaie, câte friguri, arşiţe şi cuie s-au înfipt întrânsa! Puzderie pe dedesubt şi pe deasupra!
... Sâmbătă, ca duminică: albă, curată, proaspăt spălată, frumoasă de dimineaţă, totuşi spre sară, fata asta isteaţă, îşi va pune năframă de doliu şi ceaţă!
... Sare, ninsoare, lumină, pucioasă, rugină, apă sulfuroasă bolborositoare, otrăvuri verzui de pe alte planete, apă vie, apă moartă, viaţă şi doliu în aceeaşi baltă! Jocuri vizuale cu apa, lumina şi lentila! Apă tremurată, lumină strecurată, mână scuturată ...de frig! Roşu feruginos, verde toxik de pe Venus, frunze-nvelite-n săruri de pucioasă, ca nişte sicrie de sare dintr-un holocaust vegetal...
..Stau cu ochii-n soare, aştept primele călătoare, primele ciocârlii, dar, am uitat că-i doar februare!!! Daţi de ştire ...când apar cele migratoare! Desenez codobaturi-n creion. Ca să-mi mai treacă de dor după balerine!
|
