Covorul mămuchii

        Ş-odată, într-o noapte, câmpul cafeniu verzuliu se făcu alb! Mai alb ca varul, mai alb ca albul ochilor! Şi mi se făcu dor de ceva verde, de-o floare mirositoare, de-un fluture dintr-o candoare! Aşa c-am adus la mine-n cămăruţă ţolul mămuchii, două ştergare bătrâneşti, trei ulcele de porţelan, blide de lut, un părătar ş-o merindare. Şî-ndată ca-ntr-o bună dimineaţă, ca şi când ar fi răsărit soarele la fereastră, dar nu afară ci înlăuntrul camerei mele, podeaua, podul şî pereţii s-au umplut de flori şi fiori: trandafiri, toporaşi, frunze de cerenţel, lalele, cicoare. Picături de culori pastelate, tincturi vegetale ţâşnite din covoare s-au împrăştiat pe faţa de masă, pe prosopele, peste perne, peste pătura cu fulgi de nea, pe turnurile de cărţi rămase în picioare: Atlasul şi Dexul botanic, Plante aromatice, Guide des fleurs sauvages, Dragă Virginia... din cutiile de carton cu măghiran şi busuioc abur parfumat s-a strecurat subţiat spre mine, din lemnele învelite cu omăt, aşezate cuminte lângă sobă, s-au ridicat arome de lemn ud îmbogăţit cu pungi de răşină, gust de măceşele şi merişoare zdrobite pe cerul gurii au alunecat în sine. Intră mâţa Sigma-n casă. Se porneşte-un ciclon! Yuca, Calocephalus, Calumna, Lămâiţa dansează uşor, lebedele din perdele se leagănă la uşă, o ciocănitoare pitică bate darabana-n oblon. Ascuns printre frunze de iederă, şarpele din buza carafei aşteaptă ca pe-o ispită strugurii copţi de pe-un colţ de carpeţică. Printr-un pătrăţel gol din colţul tavanului înflorat, lăsat de tataia ca aerisire, prin care-n pruncie credeam că se strecoară sub pat duhul lui Bau-bau, se văd stelele din Ursa Mică! Şî-ndată ca-ntr-o noapte bună, ca şi când ar fi răsărit la fereastră încă o lună, pământul, cerul şi pereţii lumii s-au umplut de flori şi fiori: trandafiri, toporaşi, frunze de iederă, gladiole, cicoare. Explodase Cosmosul într-o nocturnă floare.


   Trandafir din covoraş

© yves hoza 5 Decembrie 2019