Coşarul Divin

         Azi de ziua românilor am fost hornar! Am curăţat sobele, am frecat burlanu cu şterţu' ţăranului - un toiag lung de alun, despicat pe două şchioape la un capăt în care-am ţesut alternative, în cruce, pănuşi de mălai - am împrăştiat cenuşa sufleţelului meu negru de funingine în căldarea din infern, adică pe grămada de gunoi din spatele grajdului, am şters plita de zama de mere prelinsă peste buza ibricului de fiert pălincă, am curăţat cuptioru' de cojile carbonizate de cartofi uitaţi acolo, am rupt pe genunchi o cotarcă de draniţă zgurată, suflat-am din foale peste cărbunii aprinşi, mângâiată-i pe brâuţ teracota, fiinţa care-mi dă atâta căldură şi milă! La nord cerul e gri-albăstrui, la sud trandafiriu-fumuriu. Marele Coşar Divin curăţă hornul celest pentru Moş Crăciunilă!

   Fiara de jar

© yves hoza 3 Decembrie 2011