Colbul iernii

         La umblare prin ninsoare. Ieri şi azi că poimâine-i marţi! Două stoluri de vreo 20 crestaţi fiecare. Cred că au probleme cu hrana, i-am văzut ciugulind ultimele mere pipernicite şi muguri de salcie. Apă la discreţie, de pe crengi! Au poposit pe-un vârf de nuc, fără teamă de vrăbii de câmp şi presuri de lămâie. Cârduri măricele de mugurari de câte 20-30 de indivizi, în care predomină masculii îmbujoraţi de răceală, picoresc muguri de vişin şi cireş pădureţ. Într-un asemenea cârd cu 24 mugurari, doar 5 erau fete. Cete de piţigoi codaţi, (mulţi, am numărat într-o ceată, 28 de pufuleţi!), care escaladează, asemenea ciocănitorilor trunchiurile de paltin, scormonesc cu ciocurile lor de gămălie, pe sub muşchi şi licheni în căutare firimituri, cea de toate zilele. Cete mai mici de piţigoi suri, câte 7, 8, ei, care, de obicei sunt solitari sau călătoresc cu perechea! Pe sub crengi, cârâială disperată de gaiţe, speriate de omătul ce le cade-n cap. Prin fulguială, abia văzuţi, un şorecar, un uliu porumbar, un corb. Ninsoarea mă-nveleşte ca un colb!


   Măturice pentru colb de iarnă

© yves hoza 12 Februarie 2013