Cerneală & miere

         Cu ce prieteni am rămas? Cu măcăleandru, codroşu, cocoşaru, piţigoiaşu, sticletele, fetele presuri şi codobaturi. Amu, mă gândesc să le scriu cu pana şi pufu! Ca să nu uit! "L'encre la plus pâle vaut mieux que la meilleure mémoire!" Cea mai ştearsă cerneală e mai bună decât cea mai grozavă memorie! Aşa că mai adaug un pic de miere de octombrie (pe buza de jos, pe barbă de om ţepos şi pe nas) din prisaca Ana-Mariei, când am lins fagurii alături de viespi, albine şi roşcate furnici, ca să nu se şteargă dulceaţa unei amintiri ş-a trecutelor iubiri... Aaaa, ş-încă o propoziţie! Încă o achiziţie! Ghidu cu omizi! Greieraşu' îmi şopteste "să nu-l vinzi!", să nu-l... pleosk! Vorbeşte cam mult, aşa că l-am turtit de tăblia mesei! De ceva vreme, insecta asta numită conştiinţă mă cam agasează! Pleoskkk! Ca să fiu sigur!!!


   Mierea

© yves hoza 14 Octombrie 2011