Căsuţa din harbuz

        Cum se construieşte un restaurant pentru amicii de piţigoi!? Se umblă prin grădină ori pe mălăişte! Se ia la ochi un purceluş verde, fraged cu codiţa încă necoaptă! Se înşfacă duios, având grijă să desfacem uşor vrejurile ţepoase. Se apucî vânjos că tu poate crezi că porcuşoru e uşuriel, când colo e plin de sâmburi uleioşi! Se spală ori se şterge cu o mănuşă curată că el săracu o râmat prin ţărnă vreo două luni! şel mai bun e când dă malaiu-n lapte! Se scrijăleşte cu-n tăciune ori un băţ ascuţît bostănelul ca să vezi pe unde faci tăieturile. Să ia o baionetă de tăiat porcu şi se decupeză un dreptunghi care va fi uşuţa! Apoi se dau două găuri în portiţă şî două în canatul bostanului! A-grijă să nu te tai la deşte! Să bagă două pănuşi în fiecare din cele două găurici, simetric, sus şi jos drept ţâţâni! O parte din sâmburii de dovleşel se lasă în el ca să servească drept invitaţie la motel. Io i-am făcut şi un gemuleţ pe care-am tremurat şinşi grăunţi de mălai ca să vadă ei stelele de omăt şi am pus sub ferestrucă un năsturel că dacă vine la Parus Major vreo gagică după paprikă să sune cu cioculeţu-n el! în rest lucrurile îs clare, cetele astea de puşti zburdaţi cu galbenă burtică şî negricioasă crăvăţică vor sosi la prima tremurare de ninsoare ca la o chemare pofticioasă spre cantina cu sâmburi de la Sora-soarelui, mălai, grâu, său, slană fără sare. Ba nu, zău!? Nimeni şi nimic nu împiedică, poate doar huliu, pe alţi vecini cu aripioare să vină la hrănitoare: piţiguşi albaştri, suri, sticleţi, scatii, verdeţi, mugurari, cinteze de vară şi de iarnă, vrăbii de casă ori din cele cu aluniţe... dacă te prefaci a scăpa sub scâdurică ori pervaz nişte mere trecute o să vedeţi doamne mierle şi domni cocoşari. şi cine mai ştie, cine!? Vorba unui cântecel ce tocma vi l-am spus!

        Foaie verde di-un harbuz

        Trece-un nouraş pe sus!


   Căsuţa din harbuz

© yves hoza 2 Decembrie 2019