Capricii de November (II)

        ...cu burniţă pe vale; peisajul color a devenit alburiu - negriu cu uşoare griuri albăstrui la orizontul răsăritului şi gri-rozaliu pierdut, la apus pe sub geana păduroasă a măgurii. Un uliu porumbar se zbate într-un stol de cocoşari. Presuri galbene fâlfâie peste crengi pudrate cu brumă groscioară din care picură câte-o lacrimă sângerie ş-amară. Un ţiclean telegrafiază mesaje scurte din creştetul nucului chel, răzuit ca un purcel. Îi răspunde o verdoaică în ecou vătuit, piţigoii codaţi tricotează prin crenguţe subţiri de răchită danţuri minuscule. Gaiţe, un corb, cete de piţigoi ...apoi prin noiembrie, ploi. Sâmbătă, după amiezi, Podereiul s-a luminat. M-am preumblat printre ierburi încă verzi, pe valuri cu frunze de oţel cătrănit, ori pe sub drumuri galbene la groapa de mere. Aici fructele zac în voia Domnului; snifff, sniff, mirosuri putrede amestecate cu arome eterice de pere, alcooluri voalate de prune învelite în pelicula ploii, acrituri şi oţeturi pădureţe ce se evaporă de pe fundul gropii şi ne dau ameţeli dulcii; mie, unui fluture zdrelit, câtorva viespi ghemuite-n alveolele din perele mălăieţe. Duminica trecută pe vreme de "mânecă scurtă", mirat de atâta lumină, am fugit spre alte livezi; fructe albastre şi roşii în buzunare, forme origami răsucite de brume, ploi şi vânt prin frunzare. Gust dintr-o pară zdrăvioară, mă uit în sus şi, simt cum, miezul dulce-al verii s-a dus!


   Măr pentru cocoşari

© yves hoza 14 Noiembrie 2019