Capricii de november

         Pe 4 noiembrie: prima ninsoare pe vale; peisajul color a devenit alb negru, cu uşoare griuri albăstrui la orizontul răsăritului şi gri-rozaliu pierdut pe sub geana păduroasă a măgurii. Uliul porumbar se zbate într-un stol de vreo 300 de cocoşari. Presuri galbene fâlfâie peste crengi pudrate cu omăt subşire, care picură. Un ţiclean telegrafiază mesaje scurte din creştetul nucului dezgolit, chel!!! Îi răspunde o verdoaică în ecou vătuit, piţigoii codaţi tricotează prin crenguţe subţiri de răchită danţuri minuscule. Gaiţe, un corb, cete de piţigoi... apoi ploi de noiembrie. Sâmbătă, după amiezi, Podereiul s-a luminat. M-am preumblat prin ierburi încă verzi, prin valuri cu frunze de oţel cătrănit, ori pe drumuri galbene la groapa de mere. Aici fructele zac în voia Domnului; snifff, sniff, mirosuri putrede amestecate cu arome eterice de pere, alcooluri voalate de prune învelite în pelicula ploii, acrituri şi oţeturi pădureţe ce se evaporă de pe fundul gropii şi-mi dau îmbătări; mie, unui flutur, câtorva viespi. Duminică, pe vreme de «mânecă scurtă», mirat de atâta lumină, am fugit spre alte livezi; fructe albastre şi roşii în buzunare, forme origami răsucite de brume, ploi şi vânt prin frunzare. Gust dintr-o pară zdrăvioară şi simt cum, miezul dulce-al verii s-a dus!


   Soc însângerat

© yves hoza