Caietul lui Mai, cel din copilărie...

        Ultime file din Mai abia se mai ţin în spire de ploaie, caietu' din copilărie-i ferfeniţat de prea des îndesat în trăistuţa cu baierul subţiat de frecătura umărului şi dantura iezilor de lapte, ţupăitori pe care-i stopceam în năriţe ca să-i vedem cum pufnesc hazos, cotorul se descleie, foile se scofâlcesc pline de bălticele albastre (renumitele pete de purceluş), coperţile-s mucegăite, colţurile paginilor se răsucesc ca nişte urechiuşe de măgăruş, între foi presam frunze, puneam peniţe de gaiţă drept semne de carte, iar pe scoarţele ascunse desemnam din creion chimic înmuiat pe limba vineţie insecte cu antene şi coarne uriaşe în timp ce repetam cântarea cu tabla înmulţirii, unuoriunuiuuunuuu... Amu-s ca Bunu, carnetu-i terfelit, dar între copertele slinoase câte simţiri, ce duioase amintiri... Cum-i cartea-i omu'... la ultimele-i zile...

(2015, 30 mai, înainte de Rusalii, orele două ale dup-amniezîiei...)

        Boala însemnărilor cotidiene a continuat în tinereţe şi nu m-a părăsit nici când am ajuns la "stadiul de adult", deşi tot necopt am rămas! Ani în şir am notat zilnic cele văzute, auzite ori abia simţite cu o meticulozitate de scrib neobosit. Am dobândit la un moment abilităţi de contabil, eu, cel care n-am avut niciodată matematica printre iubiri, dar am învăţat să număr, să fac estimări, să calculez, să fac statistici, să tabelez... ca să mă întorc atunci când vederea şi fetele m-au lăsat şi mâna a trecut în tremurat, la perioada roz a pasiunii mele: să privesc, să citesc, să-mi lărgesc încăperile inimii, să-mi trag şi să-mi hodinesc sufletul.

(2015, 30 mai, înainte de Rusalii, orele nouă ale serii...)


   Fila din Caietul anului 2002

© yves hoza 30 Mai 2015