C.P.

         ...hai, că, hai...nă, c n-am azi noroc de lumină pentru o fotografie bună! Aşa că mă uit în cutia poştală ca să vezi ce-am primit de la moşii din Ţară şî dipiste hotară! Da, mi-amintesc cu ce mi-a mai rămas din puţina mea memorie, pe care mă rog s-o mai am, că, niciodată căsuţa poştală nu era goală. Primăvara aveam la lontru o famelie de piţigoi albaştri, de Paşti, coji de ouă, vara, paie, fân, puf, în decembrrr, o traistă de urări, ilustrate şi felicitări. Ţin minte, parc-aşa-mi-aduc aminte că prin mărţişor o tot rugam pe poştăriţă să nu-mi deranjeze mes mesanges bleus (îngeraşii mei albaştri!) şi să-mi aducă scrisorile în casă, ca s-o ominesc la masă. Nostalgii de bătrân păsărar, melancolii de veteran; de-atunci am rămas îndrăgostit de ...Poşta Română! Iar, porumbiţa a început să vină o(ooo,) vreme (!), în fiecare din cele cinci anotimpuri!


   Carte poştală cu urări

© yves hoza 26 Decembrie 2014