Bunătăţi de vară

        Mere de vară

         Iar trudă şi povară la cules de mere văratice; nu-s ele aşa grozave, da' la butoi or fi bune, că n-am să le fac oloi. În Poderei, printre ierburi abia cosite, ciugulesc cinteze, codobaturi şi presuri, iar viespile tranşează omizi pentru odraslele carnivore. Printre crengi, la mâncare şi cântare, susură sticleţi, pitulici, piţigoi suri. Dinspre părul cu fructe de străpezit dinţii se aude un ţânţânit subţirel de capântortură. În cerul albastru şi fierbinte, pe care se vede dimineaţa, umbra lunii, lăstunii fac roi, patru şorecari rotesc un carusel nevăzut, vinderelul seceră norii dinspre răsărit, un şoim rândunar cade spre apus, meteor, meteorit! Fluturii se luminează pe cicoare, scaieţi, salvie, ţintaură, umbreluţe albe de coada-şoricelului, albinele hărnicesc prin torţele de harbuz, ploşniţele se ocupă cu treburi amoroase (e logic şi biologic). Mălaiul ş-a-nălţat panaşul la trei metări, păpuşile verzi şi roşcate ascund sub pănuşi, boabele de lapte ce ispitesc gaiţele, cocoşarii. În trifoiul de seară bate parcă o umbră de adiere. Grebla şi furca odihnesc pe-o căpiţă ce-adie parfum de sulfină. Ahhh, să mai vină o vară, să mai vină!

        Bucătărie de vară...

         Ufffff! Am mai tocat un butoi de mere prin zăduffff! Am asudat, mere am cărat, m-am aburcat în meri, am scuturici crengi, m-am îngenuncheat, m-am augustat cu mere zămoase şi pere pietroase, m-am stropit abundent cu siropuţ de fructe pe burtică, cu gândul aiurea dus la pălincă şi la lăstunii de sus, apoi am adulmenit(?!) o supică de cureci (varză), în care mama a înnecat două cepe întregi, o creangă stufoasă de cimbru şi două vertebre de oaie, pentru dat gust de măduvă, la care am adăugat un lat de palmă de creier învelit în ou şi împănat cu pătrunjel, ca să-mi rotunjesc la urmă partea ventrală cu doi cucuruzoi în lapte, destul de însăraţi, cât să ceară o ulcică de bere! Noooaaaa, să mai zică cineva că nu trăiesc bine!

         La păsărele; şorecari, vinderei, şoim rândunar, lăstuni, rândunele, pitulici, cocoşari, mierle, sticleţi cântăreţi prin meri, codroşi de pădure şî de grădină, codobaturi alba şî cinerea, un măcă, un troglo, fâţâgoi de piţigoi (maj.,cae., pal.), un cârd mare de ciori grive agitate (70-80), cam asta e fratre!

        Cu leneveală...

         Şi stau aşa cu picioarele sus pe dunga târnaţului; cu cucuruzu-n mână, tilifonu-n cealaltă, paharu de bere-ntre genunchi! Un fluture nocturn mi s-atârnă de gene! Îl alung! O muscă vrea o decoraţie pe piept, nimic, n-aştept!? O furnică obrăznică urcă-n umăr, pe sudoare, mi-i de ajuns!? Adulmec cu ochii închişi miros de praf şî abur de pâine. Îmi pare că lumea alunecă pe lângă mine, ca o boare, sieşi suficientă, de nepătruns!

        Dulapul olfactiv...

         Mă gândesc să-mi fac o arhivă de mirosne, arome, parfumuri, senzaţii olfactive, un dulap imaginar, în care să păstrez toate parfumurile lumii.

         Am numărat azi o mie de mirosuri; miez dulce de pară mălăiaţă, otavă proaspătă, cosită (de mâna mea, cu coasa unceşului Liviu), prune putrede ajunse-n găleată ş-apoi la bute, de soc, cu fructe deja coapte, rubinii, zdrobite sub limbă, de coajă amară-n tanin de nuc, de lut şi noroi care pute a copită de vită, a balegă, a ceva ciudat ieşit din străfunduri şi greu de explicat, a mineral neexplorat, amestec de fum, scrum, aha, am găsit, erau tăciunii de la Sânzâiene dizolvaţi în glod, amiroseală fină de cicoare cu mirosul sânului de fată mare, miros de limfă putridă de la un cosaş luat în mână, briză salină de pe umărul meu, abur trândav de harbuz zdrobit, putrezit cu sâmburii ieşiţi în afară, acreală de apă stătută într-o palmă de apă în care zace o coropişniţă, iz tremurat de pământ crăpat de uscăciune sub ierburile abia cosite, sus, sus, în închipuire-mi, parfumul catifelat de caisă al femeii, demult iubite...

        Generatorul Mandelbrot

         Iar fac rugăciuni sub pruni, adică strâng prune; două-n gură, una-n ladă; asta da rentabilitate! Deocamdată, generatorul Mandelbrot imaginează, deasupra livezii şi cerului, curgeri de culoare, într-altă culoare, de la verde pur, la verde gălbui, de la albastru tremurător, la albastru transparent, adică pentru minţi profane de la vară la toamnă! Am numărat azi o mie de mirosuri, o sută de sonuri, ca de la tine să-mi abat gândul! Parfumul trupului tău spre mine-l tot, îl tot adia vântul!

        În arşiţa sufletului meu...

         Cum să culegi poame, desculţă prin ierburi, să te învăţ, dacă ceva găseşti, strecori mâna sub talpă, ca în copilărie şi prinzi fructul târfuit, aşa făcea, când prindea buieşteni d-argint în limpedele pârâu al Văii Caselor, Ilie...

        Cutiuţa cu zvonuri

         Lăstunii cirliind, iezii din clopoţei tilicăind, sticleţii trilulind, muuuugetul vacii triste, ting-tin, ţinn-ţin, bătutul coasei pe ascuţiş, ca-ntr-o toacă de fier, trâmbiţele isterice ale cocoşilor, hămăituri de câini, bâzâit sacadat de muscă prinsă-n fir de păianjen, gura Vârvarii, bodogăneala lumii, care bodogăneşte, ş-un fel de ţârâit greieresc înlăuntru, zgomotul de fond al universului sau altceva, un zvon din bătaia inimii infernale, un val în uşurel reflux spre timpanul urechii mele surde!? Fluierare de nepăsare împotriva lumii imunde!?

        Domeniul tactil

         Fierbinţala plăcută-a pieliţei de prună din cărarea uşor înclinată, pe care, mai ales când cobori, trebuie să te sprijini, să te agăţi, de crengile puse la îndemână de merii de lângă potecuţă, de-ţi vine să te atârni ca pe nişte inele, în plăcută lucire a multor mâini, mânere vegetale patinate de mii de treceri şi mulţi stăpâni...
         Moale-putred, neted-copt, după merele scărpinate ca păduchii-n păr prin ierburi, cu arsura urzicilor peste degete...
         Înţepături, usturime pe piele de la tăunii de ploaie, (Haematopota pluvialis) care sug sângele poporului muncitor, că-mi vine să-i omor; aşa că, improvizez după locul şi durerea înţepatului, bărbuncuri ardeleneşti şi ceardaşuri ungureşti, plesnindu-i-mă cu putere peste piept, genunchi şi buci!
         Boabele de sudoare, care-mi curg pe după urechi, îmi picură din barbă, mă gâdilă, pe spate pârâiaşe miniaturale de năduşală; sub talpă, mila şi regretul fructul strivit, stors de arome şî zeamă, fără a fi voit!
         Ghionturi uşurele, împinsături dulci de la fructele mici, căzute din cer; un cucui după ceafă, de la un măr tomnatic, care în contact cu ţeasta-mi tare, s-a meliţat!
         Ahhh, offff, ce-mi doresc o boare, care să-mi apuce izmenele şî să le-arunce pe gard, la uscat!

   Stratiomys pe umbreluţă albă

© yves hoza