Bobotează ornito

         N-am răbdat, nu m-am răbdat să nu ies la o gură de aer... divin! Spre seară, cu mâinile înţepenite pe binoclu, sufletu-mi zicea..."mai stai!", burta mă-ndemna, "hai acasă!", picioarele se-mpleticeau pe "două cărări", iar mintea îmi zbura aiurea la vise cu... pene! Iată- le!!!

         Piţigoi mari şi din cei albaştri, scormonitori neobosiţi şi agitaţi ciugulitori prin orice cotlon, fisură, despicătură, coajă, sâmbure sau firimitură, o mierlă de apă cât o răţuşcă în miniatură şi un mierloi de smoală, ciori, corbi, cocoşari (dar nu ca altădată pe vremuri de zăpezi!), mugurari sub tufe ghimpoase de măceş şi dracilă, câţiva botgroşi într-un arţar ciumpăvit de săcure, gaiţe miorlăitoare, coţofene urmărindu-mă cu ţăcănituri mitraliate, vrăbii de câmp cu căciuliţe ciocolatii şi aluniţă pe obrăjorii albi ca omătul; două ciocănitori pestriţe şi două verdoaice pe acelaşi păr pădureţ cu riduri adânci în scoarţă; spre orizontul dinspre tâmpla stângă a Măgurii mari, şapte şorecari, strălucitori auguri pentru Nou An Ornitologic! Doamne, dă-ni-l !

   Semiluna de apă

© yves hoza