Boboşa cu flori de seară

         ...Fire de pliscu-cocoarei s-apleacă de culcare, bobiţe verzi de soc alunecă-n răcoarea umbrei, la taclale, firuţele de sânişoară fac cruciuliţe din flori albe, mărunte, în raze piezişe sclipesc mătăsos lămpile de bărbiţă, se-nchid umbrele de brâncuţă, închipuind ba una, ba alta: cuiburi pentru colibrii nevăzuţi, degetare fragile zânelor croitorese, coroniţe verzi spiriduşilor şchiopi, pahare de iarbă pentru fauni ameţiţi şi miopi, bulgări de seminţe ori sfere de puf pentru ghicitoare în ghioc. Regele brusturilor şi regina se-nvelesc de tremurarea serii în borangic, merele de vară se-nghesuie unu-n altu, să nu simtă frigu', nimic, steluţe trandafirii de ţintaură licăresc prin ierburi, spre vindecare, celor bolnavi de noroc. Apoi pe boltă! Sub stelele care-au răsărit, dâmbul s-a rotunjit şi s-a apropiat de lună. Un arici bufneşte cu râtu-n pământu-nierbat cu flori. Cosaşii îşi zgreapţănă tibia, greierii tac, albine-s culcate, fluturii dorm, cintezele-s la somn, Ilie la vis. Salvia-i de straja sub perna din paradis!

         Dex:

Boboşa = deal mic în formă de muşuroi, colină;
a zgrepţăna = a zgârâia, a scrijeli.


   Ţepii

© yves hoza 30 Iulie 2011