Basm din Poderei,

        Cu bocancii la spinare în a doua viteză moldovinească (înşetişor?), ca să rup ţolul de omăt nu prea tare din Poderei. În borneul rău de pe umăr am îndesat nuci, mere zgârcite, grăunţe de mălai mare şî sâmburi de fata-soarelui. Lumină cristalină. Întindere diamantină, dune reci de zahăr tos, urme de iepuri, umbra unui moş întinsă pe jos. Pe lăstari de zmeur înlemniţi de frig, tremură câteva frunze ce-şi mai păstrează-n amintirea celulelor, verdele verilor, ca şi mine-a tinereţelor ...trecute, iar pe nuieluşe de răchită, cum şi din ochii mei cură, lacrime reci aşa că filosofez în gând, viaţă cum treci?! Înţep, rând pe rând merele stafidite în vărguţe de prun ori agăţ şi fac frigărui pentru ciocănitori şi cocoşari, iar în boluri reci de porţelan adaug cu sfială câte-un căuş de sâmbure negru şî uleios. De pe pervazul gardului perucile albe de curpen împletite prin arcurile ghimpoase de răsură se uită la mine duios. Mulţam frumos! Ţucărul pietrificat se înmoaie uşor, las la fiecare călcătură în urmă câte-o pereche de ciubote până la pulpe de adânci şi reeeeci... ca inima soacrelor plecate pe veci?! Hiii, hiiii ...asta de unde-mi veniii?! Dintr-o căzătură, zăresc lângă nas, sub pojghiţa străvezie o umbră roş-portocalie. Ce să fie?! Vreo picătură de sânge de la oareşce iepure trăznit de alice. Suflu aer cald peste celofanul înstelat, dau aer cald din foale obosite, fac respiraţie gură la ce credeam io că-i o picătură; sub răsufletul meu fierbinte pudra se dizolvă, ah, cum aş vrea să repet vrăja şi cu iarna asta!, şi de sub sticla mată o frunză roşie de pară se arată! Aşa că, e bine şi-mi continui meseria, torn câte-un pumn de boabe în blidul alb al vulcanilor de vată sub care se aud şoaptele furnicilor, găuresc c-un deget punguţa de hârtie, după ce i-am înmuiat un colţ cu saliva, (ca să nu mai obosesc să scot foarfeca), şi prin găuricea astfel făcută las să alunece seminţele, desenez potecuţe de boabe ca să ştiu, asemeni prietenilor mei dintr-o altă poveste, a mă întoarce acasă, deşi, bătrâ nu doreşte cu bucurie, ca, nici aburu să mai rămâie! În asemenea aspre vremuri trebuie să judeci la rece, să faci economie de mişcări, (nu, de mişcare) şi să bei mult lichid. Închid cărăruia într-un cerc larg, ca să prind capătul de lână al acestei călătorii, de-acolo de unde am început a depăna firele de fructe şi boabe şi zăresc printre crengi negre ori trunchiuri învelite-n verzui mucegai, cete de piţigoi, zvâcnete de cocoşari, piuituri de presurele, şik-şik-uri şi darabane de ciocănitori bălţate, fluierături obraznice de verdoaice. Ufff ...un şarpe rheumatic mi se strecoară pe sub izmene şî-m strange genunchiul pe care-am stat la imortalizat imagini. Ş-un fior de sete mă strânge de gât, deşi am halit vreo zece măceşele din tainul mierlelor. Tic-pic, tac-pic, metronomul din streaşină, ticăie, picăie clipe. Timpul clipeşte, niciodată nu îngheaţă! Un fir sfrijit de salvie încearcă a mi se împotrivi, stându-mi în drum. Nicicum, nicidecum! Dintr-un smoc de iarbă ivit în cale, rup fără milă câteva panglici miniaturale ca să-mi scriu, dacă tot beau singur, o urare! An Nou! La mulţi ani! Ce mai la deal, la vale!

Dex:

borneu = raniţă, rucsac;
rău = (aici), vechi, învechit, rupt, deteriorat, decolorat;
cură = curg;
agăţ = salcâm;
căuş = vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunţe etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au această formă. Expr. A face mâna
căuş = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele şi adâncind palma. Cantitatea de apă, făină, grăunţe etc. care intră într-un căuş. Lingură mare de lemn cu care se toarnă vinul din pritoacă în cadă. Lingură de formă specială folosită la prepararea brânzeturilor, cu care se scoate, se aşază şi se amestecă coagulul. Lingură de tablă sau de lemn cu ajutorul căreia se scoate apa din barcă. Cancioc.
ţucăr = zahăr;
tain = porţie de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostaşilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. raţie de alimente. Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu raţia lor alimentară. Provizie. Porţie de nutreŏ care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc.
Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace şi încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume.


   Fast food pentru păsărele

© yves hoza 20 Ianuarie 2019