Avifaună şi o inimă zburătoare la Teşila!

         Noiembrie galant, cum nu ţin minte, din pricina memoriei din ce în ce mai scurte, să fii aflat! Temperaturi văratice, vânt cătinel ce se joacă şugubăţ cu clopoţeii chinezeşti pe prispa conacului de la Teşila! Zeii meteo în marea lor milă ne-au dat boltă senină! Şî-n timp ce ne sărutam, cu coada ochiului priveam la câneparii melodioşi din arboraşul de ienupăr, la vrăbiuţele domesticus şi montanus din evantaiul tufei de richită, piţigoii zburdăcioşi prin crengile pomişorilor ţepoşi în care am împlântat pere meliţate, (fructe uitate-n sirop lipicios pe masa-n lemn masiv din holul castelului) pentru cocoşari ş-o mierlă rătăcită, ciocănitori bălţate pe crengile nucului tânăr, un pănţăruş ţâpat în braţul de crenguţe tăiate de mânuţa ta, apoi mai spre seară, în lumină fumoasă, siluete de stăncuţe din carton gri, fantome de corbi, origamii din hârtie neagră trecătoare pe sub oiştea Carului Mare...
         M-am înfăţişat mie asemeni unui castelan, ţie asemenea unui serv, cam împiedicat, gnom turmentat, rătăcit prin dormitorul cald, vasal inimii tale din bucătăria cu blide de lut şi clopotioare de lemn pe care mai rătăceam câte-o mână, cealaltă fiind preaocupată mângâierilor spre tine...


   Cătuşnic însămânţat

© yves hoza