Aves septembres

         Vreme s-a tulburat subit! Plouă domneşte, calm, liniştit. Lăstunii au lăsat cerul golit! Doar câţiva întârziaţi ori rătăciţi mai taie aburul ploii. Cârduri dese de codobaturi albe ţârţâie prin ploaie, o trupă mică de codobaturi montane, vreo nouă îşi scutură codiţele lungi pe acoperişul primăriei, trupe mici de cinteze şi sticleţi, pitulici singuratice piuie prin tufişuri încâlcite de păducel, agăţ şi soc, un alai de presuri galbene. Într-o liană de hamei se-ncurcă la poveşti trei piţigoi suri. Un cântec de măcăleandru răsună uliţa după ridicarea aburului. Daaaa, după amiază, lumină s-a ivit, ş-au început să se dea de-dura peste vârf de rămurele, piţigoii codaţi, printre crengile prunilor se-nvârt ca titirezii, piţigoii albaştri, prin mălaiul cu iatagane galbene şi pănuşi cu foşnet de pânză veche zburdăcesc piţigoi cărbunari şi gaiţe cârtitoare. Pe cioburile albastre dintre ramuri, întrezăresc, când îmi dau capul pe spate, ca să-mi descleştez ceafa, aripi largi, maiestruoase de şorecari. Aud apoi, aşa cum mai întâi vezi fulgerul, apoi auzi tunetul, chemările lor fluierătoare, tânguitoare, jeluitoare de plecare spre undeva, cine ştie unde?! Ce se mai aude? Trompete de fiiiii, fiuuu, fiiiiuuu verdoaice, plescăit tciuff, stciuff, de ciocănitori pestriţe, hrraarrrrr, crrrraaaa, de şapte ciori una după alta în aer, la distanţă egală, ca şapte mărgele negre înşirate pe-o aţă, apoi doi corbi, unu la sud şî altul la vest care ţin capetele colierului, alte mărunţişuri de pregătit în buzunare, ghiozdanu' la spinare, după trei luni de vară şî trândăveală îmi vine rândul, să mărg la şcoală!!! Da, daaaa! Codroşi, cosaşi, fluturi întomnaţi, bondari negricioşi, mere borhotite, pere mălăieţe, prune crăpate, tătănese şi salvii albestrite. Într-un dex botanic, care mirosea uşor a mucegai am strecurat cu sfială, un fir de măghiran ca să-i dau suflet şi mireasmă, iar mie un pic de "ageasmă" de mere!

   Frunze de salvie cu rouă

© yves hoza