Aripi în ianuarie

         La mulţi ani cu mulţămire!
         An Nou Bun, cu dăruire!

         Am ieşit pe-un pic de lumină să strig lista. Ş-au răspuns la apel: un şorecar căzând dinspre nord, cu aripile strânse, trei ciori ş-un corb dinspre măgura cu tâmplele ninse, cinci mugurari cu pieptăraşele îmbujorate de frig ş-un cârd de botgroşi botoşi ce se s-anină, se liangănă în vârful mestecenilor şi frasinilor de pe Calea Muncelului; apoi prin livezi, printre crengi, piţigoi codaţi, curaţi, spălaţi pe căpşor cu săpun de omăt, cinteze de vară şi din cele de iarnă învelite în hăinuţe strălucite, mai jos, spre poale, acolo unde-a ajuns un pic călduricea amiezii, lăsând să se vadă pe sub pojghiţe de-argint, fire, frunze, foi, pigulesc alţi piţigoi şi cinteze, ciugulesc două mierle şi cocoşarii cu plastroanele pătate cu budincă ocrie de măr putred, ţârlâie un ochiu-boului printre grămezile de vreascuri înălţate din podinele clăilor ce se târâie acum cu săniile, presurile şi vrăbiile de câmp picorând strohul presărat pe/în urma tălpilor de lemn. Mă vitaminizez şi eu cu zece pastile roşlii de C6H8O6! Muşuroaiele de furnici au fost dinamitate de-un Pic(amăr) verde, care-a făcut în ele gropi de obuz, cât să-ţi bagi mâna pân-la cot! Firuţe de rotunjoară străluminează pe sub tufe şi răzoară, iar pe dâmburi, de sub neaua subţiratică din viscolit care s-a topit doar atât cât să iasă un nas de cârtiţă s-au iţit fire verzui de iarbă. Asta mi-a amintit, (un fulger într-o sinapsă!?) de-o lecţie "Ce se întâmplă sub zăpadă" din vremurile tinereţii unui neastâmpărat învăţător ...
După-amiază, într-o vreme, peste sat s-a aşezat un clopot de nori, doar spre asfinţit s-a ivit o limbă de lumină. Poate-i semn de vreme bună. Frigul a-nceput cu degetul să mă împungă, să mă străpungă şi-n oase reumă să-mi depună ... Mâine vor vrea să răspună unui bătrân dascăl şi cei 14 scatii din catalogul clasei a II-a!

   Eşarfă de apă încătuşată

© yves hoza 5 Ianuarie 2011