Arginţica
Îs un prost, sunt un sentimental! Prea repede şi prea uşor mă îndrăgostesc de lucruri, prea iute mă ataşez de fluturi! Ultima, dar ce zic? Cea din urmă dragoste este sobiţa Arginţica! Îmbătrânită, ruginită. Asemeni mie! Am curăţat-o, am argintat-o şi asemeni căluţului răpciugos din basmele românilor mănâncă jar, duduie ca un TGV şi zboară printre stele ruginite. În gara sufletului se opreşte şi mă pupă cu foc. Dar e adevărat că şi cârligele de turiţă se ataşează de mine, epoleţi roşcaţi de fasole, hamei şi curpen mi se agaţă de cămaşa portocalie. Se apropie argintul iernii aşa că am bronzat cutia poştală, cantina piţigoilor, un cosor ruginit cu mâner de lemn, o scrumieră metalică. Brumele toamnelor mi-au grizonat şi mie tâmplele bătrâne. Aş mai sta, aş mai rămâne...
Nb. Arginţica (Dryas octopetala, din greacă octo (opt) şi petalon (petală)) este o plantă lemnoasă pitică din familia Rosaceae. Are tulpini culcate, târâtoare, foarte ramificate. Frunzele sunt verzi şi iarna. Frunzele sunt alungit-eliptice. Florile rare sunt albe, cu diametrul de 20–40 mm, au 8 petale şi numeroase stamine galbene. Fructele alcătuiesc ghemotoace păroase. Arginţica înfloreşte în lunile iunie-august.
|
