Apă nouă

         Iau pulsul ploii ascuns sub draniţa putredă, din streaşina înşirată cu mărgărite. Burlanul - clopot de ploaie, talangă cu limbă lichidă, toacă de tablă - se zgâlţâie uşor, împrăştie jeturi de apă şi unde sonore. Picături muzicale fluide, se înalţă spre acoperiş, ori se scurg în pârâiaş limpid, din gura înverzită de cocleală a buciumului metalic, punctate cu zip-ziip de presuri galbene cocoţate în vârful mărului lovit de cancerul viermelui Cossus, în timp ce suratele vrăbii de câmp ţopăie fără sfială printre găini şi cocoşi. În grădină, lângă gropiţe cu jeleu de omăt şi petice de sălăţică Ficaria, ochişorii de ploaie se aleargă pe arcurile ghimpoase de trandafiri prea-aplecaţi de oboseala iernii. Fiecare picuraş coboară pe toboganul vegetal, subţire şi lucios, stă o clipă la capătul crenguţei ce s-apleacă spre moviliţele unde stau ascunşi crinii, apoi s-aruncă în căuşul săpat de miile de frăţei acvatici născuţi din îmbăierea soarelui în zăpadă. Sub liliacul cu noduleţe de muguri, alte picurele au săpat ceşti albe, pe fundul cărora se văd fire verzi de iarbă, frunzuliţe piticoase, timide, creţe de pătrunjel, urzică, nalbă şi inima-leului. Poate mâine, grădinuţa se va dezveli, să văd şi alte minunăţii, dar se anunţă frig, ninsoare şi iarnă...pân' la vară! Mi-am instalat un lighenaş pentru strâns apă oxigenată, sub şuroiul care aduce apă din cer şi din streaşină. Am pus apa să cânte într-un vas, mi-am spălat obrajii unsuroşi, părul lipit de ţeastă, ochii urdoşi în apă nouă, cu miros nedesluşit, de nor, de răcoare pentru trezie, amestecată cu zefir din penele îngereşti ale lui Ilie!

   Ochii ploii

© yves hoza 21 Februarie 2011