Absenţa din verde

         Stau ca tembelu' între patru pereţi, într-o clasă, printre turnuri de hârtii şi acoperişuri de carton, când ar trebui să-mi tăvălesc picioarele prin iarba grasă, cimbrişorul nu m-aşteaptă, îşi face cheful de-nfloreşte purpuriu rozaliu, parfumos, păpădia îşi scutură lămpile galeş şi unduios, urzicile îşi pun cingători din alb aburos, unguraşu a devenit pufos, cerenţelu a făcut cârlige de tricotat în blăniţa cârlanilor şi iepurilor, una pe faţă, două pe dos, margaretele, drăguţele mele au chelit furtunos, o crenguţă de curpen şi-a pus cruciuliţa pe o buturugă şi se roagă frumos, salvia nu are timp pentru lenea din mine, se-mplineşte în violet spumos. Apoi alte drumuri şi călătorii m-au îndepărtat de sufletul meu verde, au rămas doar pufuri de barba-caprei, fire ofilite de regrete... undeva departe, un clopoţel lânos mă cheamă c-un cling duios:
         - Hai, hai, nu mai fii înciudat şi ofticos!


   Cruciuliţă de curpen pe buturugă

© yves hoza 1 Mai 2013