Martie

        8 Martie

         Am ieşit pe ninsoare ca să văd/aud primele migratoare; ca să nu vă obosesc, plictisesc cu texte insipide, iată lista; doi şorecari (din care unul cam albineţ!), un uliu păsărar ľ ce-şi unduia evantaiul cozii, primii oaspeţi, cântăreţii sturzi, un cârd de mierle, (prea multe pentru a fi vorba de cele puţine rămase prin zonă peste iarnă), un stol compact de cocoşari, zburând aripă lângă aripă, ca stridiile-ntr-un banc, dar şi câţiva solitari, scurmând ca găinile pe lângă grămezile de gunoi de grajd aduse pe mălăişti şi năpării; pe lângă ei, pe lângă bălticile dintre brazde şi muşuroaie, să nu-ţi vină să crezi, câteva presuri de stuf; ce caută aici şi la ora asta, nu ştiu! Una din ele a zburătăcit pe sârma ghimpată din gard şi i-am văzut de la câţiva metri spatele de catifea reiată, cafenie, târtiţa surie, guleraşul şi mustăţi albe, creştetul şi bărbiţa negre; n-am văzut de câţiva ani buni, specia la Anieş; ciocănitori, piţigoi deľa valma (major, palustris, caeruleus şi caudatus); două gaiţe cărâind ca stăncuţele, două presuri galbene ţâţâie pe-un creştet de nuc, clasicele fringilide, stol de scatii, alaiuri de botgroşi, trupe de mugurari; un sticlete cântă cu patos pe-o nuia de salcie lăcuită de ploaie; oare ce instrument se ascunde în trupuşoru-i şi ce gânduri se frământă-n creştetu-i cât aluna; să nu credeţi că mărunta făptură are griji mărunţele; dimpotrivă; trebuie să-şi îngrădească cu cântec ocolul, să-şi caute perechea, să-şi construiască un sălaş, să-şi hrănească vlăstarele, ce ştim noi, umanii? De după o claie de vreascuri apar două "coarne" grozave; apoi şi arătarea; un măgar în miniatură (Lepus europaeus). M-am reîntors cu soare; pe prag un cadou cu coada lungă, de la pisici, un şoricel de pădure, Apodemus sylvaticus; spre seară s-a înfrigurat ş-a început să fulguie ciudat; fulgi oblici ca o puzderie de plăcuţe microscopice de mică, iarnă mare, ce mai!

   Setea de după hibernare

        Codobaturi prin ninsoare

         Ninsoare mărunţită ca prin sită; agitaţie în curtea şcolii cu scatiii din clasa a III-a B, la ora de educaţie fizică, cu domnu' Ylie, oră care se transformă în curs de ornitologie:
         - Uite două codobaturi "alba" pe acoperişul ruginit al şcolii! Sunt primele din anul acesta!
         Printre crengi, agitaţie zburdalnică, întrecere în tandreţe; două ciocănitori bat darabana în tandem, doi grauri piruie mângăios, pe sus, trece un stol gros de botgroşi (94), apoi un alai sârâitor de sturz de vâsc (460) ce se prelinge prin fulguială de la N-E la N-V; după ei un cârd zăpăcit de cocoşari (30) care "explodează" la trecerea unor aripi mari de uliu porumbar! Câteva trupe de scatii bâzâitori (3x40=120) aterizează aiurea în arinii de pe Cetate; două cete de sticleţi (8+9) le ţin isonul cu aripioara şi glăsciorul. Printre ramuri, din castanii, care ţin de urât gării, cinteze (80) în concert interminabil, presuri de gălbenuş (47), ceata lui Piţigoi (vreo 10 din fiecare soi) ce ne amăgeşte cu cântecele de primăvară ce vine,"uite-acuş"! Când, măi frate vestitor? întreabă domnu' învăţător?

         La capitolul sonor; cârâituri de ciori, rok de corb (am întrezărit doi, prin albul colb), piuit de mierlă, fluier de ghionoaie verde, ş-apoi totul se pierde, ora şi recreaţia s-au terminat! Intrăm în clasă, ne întrebăm, adunăm, înmulţim şi notăm tot!
         - Cine-i, ce-i, ce-a fost pe-aici?!
         - Ufff, ce grea a fost ora de ...sport!?

   Mărul albastru

        Somnoroase presurele

         Somnoroase presurele picotesc pe crenguţe de nuc şi cântă de pe la orele şase ale înserării, concert bâzâitor, melancolic, hipnotic-adormitor; ceva, ceva, ca un câmp de greieri şi cosaşi, în care-ai adormit, grup coral de două sute şi ceva de gălbenele, ce te-nfăşoară în cântecuţ uşor metalizat şi ţiţituri fluide, de nu mai ştii unde eşti!? Trei corbi în zbor planat, un şorecar deasupra ninsorii, la vest, un uliu nisus în zbor pieziş, în secvenţe obturate de pâlcurile de meri negrii de pe colina albită de spumă, la est un gentilis cu aripele întinse taie vârful prunilor din Poderei, un graur pâlpâie din aripi, prins în capcana văzduhului nins.

   Ahhh ce foame

        Iubire la ciocârlii

         Lumină cernută prin sită de mărţişor. Curg pârâiaşe de apă lăptoasă pe "Faţa Satului". Coasta bălţată în cafeniu şi alb, şi verde rar! Mi-a fost dor de cinteze, de mierle, ciocârlii şi cântăreţi. Surori pe flori, furnici, gândăcei-poliţai, urzici. Două ciocârlii cad din cer! Cocoşelul se apropie timid de alăuta puică, ţârâie subsonic, zbârleşte ca şi graurii, peniţele de pe guşă, şi crestuţă, se sărută cioc în cioc şi se ridică aşa doi metri, apoi bărbătuşul se răsuceşte şi o calcă! Scene de amor, dragoste în zbor!

   Ierburi înlăcrimate

        Primul coşar!

         După mărţişor, spre orele serii, privind prin grădină la colţii de flori, prima pasăre de funingine cu coada de culoarea morcovului. Micul coşar! Ieri, la cinci jumate de dimineaţă, pe lumină, ţânţâia pe-o tulpină de trandafir. Copilul din mine a început să strige:
         - A venit codroşul!

   Muguraş în lumină

        Secvenţe vernale

         Noaptea scade, lista creşte! Azi pe prunii spinoşi din livăduţa şcolii, un cârd de cânepari! Toţi elevii au ieşit la curăţenia de primăvară, chiar şi cei din clasa întâi, vede-i-aş mari! Concert de grauri, codobaturi şi cinteze în castanii şi plopii de peste drum. Primii fluturi din acest an; o lămâiţă şi câţiva păuni-de-zi! Omul împietrit de pe soclu e, în sfârşit mulţumit!
         Sâmbătă, în grădină lucrat-am pe lumină; câţiva sori de ficaria luminează frunzele, mugurii, furnicile, păianjenii, şopârlele, codroşii şi codobaturile, sărbătorile ce urmează! Totu-i subţire, verde aproximativ, fraged, fragil, turgescent, efervescent, evanescent?!

   Sfioase panseluţe

        Note ornitho tremurând din creion

         După atâta frig şi ceaţă, încă o zi de gheaţă! Ninsoare vântuită de dimineaţă, un pic mai călduă la amiază! Tremurând din picioruşele scurte, clătinând din coada-i lungă de frig?! o codobatură de munte, o balerină în costum sublim! La noi, ca şi-n Maramureş îi mai zice şi ciobăniţă, foarte aproape de numele ei franţuzesc; "bergeronnette des ruiseaux"; dar şi-n spaniolă sună bine "lavandera de cascada", ori italiană "ballerina gialla".
         Ninsoare liniştită, fulgăraie în rafale, pale de soare, nori, picături de ploaie, viscolitură apoi topitură, nins cu obiele, albeaţă la cinci metri; stampe japoneze cu mugurari pe crengi înflorite în bucheţele de omăt şi măcălendrii în măceşii cu flori roz-dalbe, codobaturi albe de atâta zăpadă (probabil subspecia Motacilla alba alba) pe fire şi cabluri reci, cu izolaşie de chiciură; în pauzele dintre bătăile cu bulgări ale nordului cu sudul am zărit doi şorecari cu mantii de abur, urmărindu-se, cinteze aterizând la sol, ridicate repede-n crengile de lariţă din părculeţ, de frica frigului de la picioruşe, mierle cu căciuliţe albe scormonind pe urmele unui ogaş din livadă, brăzdat adânc de roţile unui car încărcat greu cu fân ş-un stăpân!

   Trifoi luminos

        Ornitho "sub vesperum"

         Lumină de seară şi-o pată de cer, albastră!? Alarmă! La cinci jumătate când credeam că lumina şi ziua sunt pe terminate! Aripi colorate parcă mai intens pe ecranul zăpezii; albul din penele şorecarului este mai lucios, graurul prin contrast, pare pictat în tuş metalizat şi tuşe irizate, mierlele par desenate pe-o planşă uriaşă, cretată. Ce seară curată, ce oră luminată, ce zăpezi fără pată! Fructe zburătoare în acelaşi frasin; în vârf, mugurarii cu piepturi roşii, la etajul trei câţiva grauri ş-un trib de cinteze, la doi, cocoşari aiuriţi şi mierle speriate, la unu, piţigoi galbeni şi auşei, pe crengile laterale, piţigoi călugăraşi şi codaţi, la parterul de coajă, două ciocănitori, alături pe-un ciot, un măcăleandru tirlilurând tandru. Printre mugurii de salcie în care-a dat polenul, acoperiţi acum de zahăr îngheţat un cântecel nou; piiit, piiit! fiiit! fiit! Prima pitulice "collybita"! Mare mirare! Oaspeţi de vară printre zăpezi! Ca să vezi! Apoi a căzut perdeaua! S-a văzut cum curge din nord-orizont, făina rece! În câteva minute, binoclul s-a albit, iar Ilie a îmbătrânit!

   Floricica paştelui

        Martie spre sfârşit

         Prima ieşire, la cămaşă! De-o lună stau cu urechea lipită pe vânt, să aud alăuta! Primele ciocârlii de pădure apărute destul de târziu, apoi primele mierle gulerate. Apoi un corb, un şorecar, prima seceră de vinderel, codobaturi albe, 6 măcălendrii, doi codroşi de pădure ţopăind pe petice de zăpadă, mierle şi surzi cântăreţi în concert, acompaniaţi cu cif-ciafuri de pitulici collybita, de cri-cri greieresc de cinteze şi de tiziiit prelung de presură de lămâie, piţigoi mari, călugăraşi, o pereche de albaştri ca cerul; un cuplu de gaiţe lucră în linişte la cuib, rupând nuieluşe subţiri de alun; sticleţi, cânepari, grauri rătăciţi pe o lizieră. Pe lista entomo; o lămâiţă, un păun de zi, trei frunzuliţe învârtejite de vânt ce mi s-au părut a fi Polygonia c-album, câţiva bondari, viespi "gallicus" în căutare de celuloză pentru cuib, alte muşte şi furnici.
         Meteo curat, cer fără pată, lumină, trece încă un corb, încheind rotund încă o zi!

         Meteo morocănos; temperaturi mici, de dimineaţă, concert limpede în livezi: sturzi cântăreţi, mierle, măcălendrii; de la amiază a început să burniţeze. Printre picături: două raţe mari în zbor, stăncuţe, ciori, trei grauri, codobaturi, mierle, cocoşari, câteva pitulici, cinteze, sticleţi, piţigoi mari, albaştri, suri, presuri aurii, cam asta ar fi! La câţiva paşi de pragul cămăruţei mele, un şorecar vânează la sol, pe o mirişte; aleargă ori face salturi cât o bătaie de aripă de la o gaură de rozătoare la alta; i-am remarcat la ceafă două pete mai deschise la culoare decât restul penajului (ocru-gălbui) , de formă ovală, ca la strigiforme, de aceea l-am poreclit "Ochilă".

         Orbitor! Un ocol să ajung pe faţa satului spre a merge cu soarele-n spate! Picură. Curg pârâiaşe pe faţa pământului ca lacrimile pe chipul Mariei. Urc bălăcindu-mi ciubotele în băltoace de zăpadă topită sau în pârâiaşe de cafea ce curg pe ogaşe. Aceleaşi, alte ciocârlii lulula picură triluri din înalt albastru de cer. Trec prin livada cu meri şi peri îmbătrâniţi, cu bărbi de licheni. Bolovani ciudaţi, ciopliţi de vremuri, forme şi desene sculptate/desenate de soare, apă şi vânt, insecte pe zăpadă, muşte şi musculiţe, dar şi un coleopter mărunţel (Aphodius fimetarius). Printre crengi mierle, cinteze, cânepari, cocoşari, câţiva mugurari. Urc spre un platou mai ridicat pentru a ocupa o poziţie strategică. De-aici e suficient prin întoarceri, ca la armată; la dreeaaaap-ta! la stââân-ga! să prind în vizor, valea din capătul din sus al Rocnei, până spre Cormaia, spre a prinde aripi mari. Nimic! Pe panta nordică a podireiului, în mărăcini şi spini de păducel şi salcâm, de pe care curg liane de curpen, văd sturzi de vâsc şi presuri. Pe cer se desenează de la nord est la vest o diagonală neagră, 16 corbi! Monolog; De unde vin, unde se duc?! Cine? Cum cine? Noi sau corbii? Şi, şi!

         Stânga-nprejur! Coborâre pe latul tălpilor ca să nu risc plonjoane în omătul care are consistenţă de gel. Oricum după ce trec câteva arături în trepte, una albă, una neagră, una moale, una tare, ca-ntr-o snoavă cu Păcală şi oile, devin mistreţ (hainele, fesul şi cizmele conţin o adevărată colecţie de materiale din natură!). Un piţigoi "caeruleus" ca un fluturaş se învârte în jurul mlădiţelor de răchită roşie, de parcă ar linge muguraşii, mari cât ochii lor! Şi eu mă rotesc în patinaj, prinzându-mă cu-o mână de tulpină, în jurul unui măr scorţos. Amândoi ne-am îmbătat de lumină!

   Păpădii bogate

© yves hoza